Fiecare om se naste pentru a deveni un Buddha

 

             Miezul e imparatia lui Dumnezeu
 

Omul este samanta marelui potential al eliberarii. Fiecare om se naste pentru a deveni un Buddha. Omul nu este un sclav, ci stapan, dar sunt foarte putini aceia care-si pot utiliza potentialul. Milioane de oameni nu isi valorifica acest potential fiindca ei considera ca au facut-o deja.

Viata e doar un prilej de a evolua, de a exista, de a inflori. Viata in sine e lipsita de continut. Daca nu esti creativ, nu o vei umple cu implinire. Ai un cantec in inima, care trebuie cantat, ai un dans care trebuie dansat, dar dansul e invizibil, si cantecul - nici chiar tu nu l-ai auzit inca. Este in adancul fiintei tale. Trebuie adus la suprafata, trebuie sa fie exprimat.
Asta se intelege prin autorealizare. Rar este omul care-si transforma viata in evolutie, intr-o lunga calatorie spre realizarea de sine, omul care devine ceea ce trebuie sa fie. In Orient numim un asemenea om buddha, in Occident christ. Cuvantul christ inseamna exact ceea ce inseamna si buddha: cel care s-a intors acasa.

Ratacim cu totii in cautarea casei, dar aceasta cautare este inconstienta - orbecaim prin intuneric, fara a fi prea constienti de ceea ce vrem, de cine suntem si incotro mergem. Inaintam poticnindu-ne, totul e intamplare. Dar cand vezi ca milioane de alti oameni in jurul tau fac acelasi lucru ca si tine, atunci trebuie ca esti pe cala cea buna - nu pot sa greseasca toti.
Asta e logica ta, insa contine o eroare fundamentala: nu pot sa aiba dreptate toti. Arareori cineva are dreptate, arareori realizeaza cineva adevarul. Acele milioane de oameni treiesc in minciuna si prefacatorie. Existenta lor e superficiala, traiesc numai la suprafata, in aparenta, cu totul inconstienti de existenta miezului, a centrului. Si in miez e totul, miezul e imparatia lui Dumnezeu.

Primul pas spre starea de buddha, spre realizarea potentialului infinit, este sa recunosti ca pana acum viata ta a fost irosita, ca pana acum nu ai fost constient de nimic.
Sa incepi sa devii constient, asta e calea de urmat. Grea, dificila. Sa traiesti la intamplare e usor; n-ai nevoie de inteligenta, de aceea e usor. Orice prost o poate face - toti prostii o fac deja. E usor sa traiesti la intamplare pentru ca nu te simti raspunzator de nimic din ceea ce se intampla. Arunci mereu responsabilitatea pe cineva: pe soarta, pe Dumnezeu, pe societate, economie, stat, biserica, mama, tata, pisica.Tot timpul arunci raspunderile pe altii. De aceea iti e usor.
A fi constient inseamna a-ti asuma intreaga responsabilitate. Acesta este inceputul realizarii.

Cand spun responsabil nu vreau sa spun cu simtul datoriei. Vreau sa folosesc sensul sau adevarat si esential, care este capacitatea de a raspunde. Asta vreau sa spun. Capacitatea de a raspunde o ai numai daca esti constient. Daca dormi tun, la ce sa raspunzi? Tu dormi: pasarile canta si tu nu le auzi, florile se desfac si tu nu simti nimic, nici parfum, nici bucurie, nimic din ce daruiesc ele existentei.

Sa fii responsabil inseamna sa fii atent si constient, sa ai mintea atenta. Actioneaza cat mai atent cu putinta. Chiar si lucrurile marunte - mersul pe strada, pranzul, baia - nu trebuie facute mecanic. Fa-le deplin constient.
Incet-incet micile acte incep sa lumineze, lumina se tot aduna in tine, pana cand in final se aduna explozia. Samanta a incoltit, potentialul ei s-a realizat. Nu mai esti o samanta, esti o floare aurita de lotus, o floare cu o mie de petale.
Acela este un moment de mare binecuvantare: Buddha l-a numit nirvana. Ai ajuns! Nu mai ai ce sa implinesti, nu mai ai unde sa te duci. Poti sa te odihnesti, sa te relaxezi. Calatoria s-a sfarsit. O mare bucurie se abate asupra ta, un mare extaz se naste.
Dar trebuie sa incepi cu inceputul.

 

                                           OSHo