Balada Primei Primaveri

 

Portret

Primavara-i de crengute agatata,

Cu ninsoare inmiresmata se rasfata,

Adierea-i blanda visele aduna

Intr-o lume ce devine brusc, mai buna.

Cu intelepciunea unui astru

Si privirea cerului albastru

Binecuvinteaza respiratia viului

Prin  mangaierea  gratioasa a divinului.

Pasu-i fiind  purtat de vant prin iarba,

Roua-i atinge piciorusul fin de doamna,

Cu pletele-i rebele prinse-n cununi de flori,

Isi asorteaza rochia cu picaturi din ploi,

Se leagana –n gradini de suflete inghetate,

Lasand intinse voaluri de verde crud  visate,

Si in oglinda vietii privirea-i se rasfata

Iar magica ei soapta renaste-ntreaga viata:

Elibereaza-te de vietile trecute!

Acum, esti vestitorul vietii renascute,

Esti pleoapa alba a zapezii

Trezita pe covorul fin de frezii,

Esti primul zbor al unui fluturas,

Privirea unui ghiocel poznas,

Esti raza ce-aduce un sarut,

Desprins din miezul auriu avut,

Ce-i o reflexie a ingerului care esti,

Ce spune prin launtrice povesti

Ca inflorirea acum de drept o ai

Si –ntreaga ta faptura e in Rai,

Un loc ce n-ai visat ca-ti poate fi Acasa,

Noul Pamant, aduce o viata luminoasa

Celor ce poarta Primavara-n suflet

Si pacea dincolo de cuget,

Celor ce sunt in slujba lui A FI

Si manifesta arta de-a iubi.

                                                           CLAUDIA