Solitudinea Divina

Solitudinea Divina 

Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.

Exista, cu adevarat, un timp al solitudinii. Solitudinea Divina este o conditie nobila, care ofera posibilitatea unor salturi cuantice in evolutie, atunci cand este inteleasa si recunoscuta pentru scopul ei profund. Vedeti voi, in cele din urma, Sufletul Divin este singur in cautarea omnipotentei sale.

Pe intelesul vostru, sufletul vine singur pe Pamant, iar spiritul paraseste singur aceasta lume. Maestrii Inaltati care vin pe Pamant au cautat, timp de milenii, singuratatea in intruparile lor pe Pamant, inainte de a atinge Starea de Maestru. La fel se intampla acum si cu multi dintre voi. Este timpul Solitudinii Divine pentru cei ce cauta lumina sanctificarii, pentru cei care vor sa atinga Iluminarea, pentru cei care cauta ceea ce se numeste consacrarea pe calea Iluminarii, cei care aleg anumite perioade din vietile lor pentru a fi singuri pentru o vreme. Acest lucru nu inseamna ca veti fi mereu singuri, ci pur si simplu ca, pentru un timp, ati ales sa lucrati asupra sinelui, pentru a realiza iubirea de sine.  [...]

In aceasta perioada, nu este o greseala faptul ca foarte multi dintre voi, cand faceti ultimii pasi pe calea Iluminarii, sunteti singuri. Acum se desfasoara preludiul viitoarei Inaltari. [...] Prin singuratate, sufletul este stimulat catre autointrospectie si i se ofera posibilitatea de a se cufunda profund in adancimile apelor care curg inlauntrul vostru, sa inoate in oceanul SINELUI si astfel, sa redescopere iubirea interioara, sa descopere, cu adevarat, ce sclipire Dumnezeiasca de diamant sunteti voi.

Relatiile reprezinta o metoda de reflectare a afectivitatii din sistemul vostru de credinte, care va da un feedback asupra a ceea ce, simplu spus, merge sau nu merge in viata voastra. Detasarea ii cere individului sa-si analizeze sinele, sa se familiarizeze din nou cu orizontul launtric, ceea ce confera si necesita suveranitate. Suveranitatea este predominanta Maiestriei.

O relatie intre doi oameni suverani, independenti, confera un echilibru mai stabil, mai multa creativitate si longevitate, decat in cazul unei perechi formate din doi oameni co-dependenti unul de celalalt. [...]

In cele din urma, fiecare suflet trebuie sa-si defineasca SINELE pentru a obtine Starea de Maestru. Maiestria de Sine este alcatuita din perioade de detasare programata. Este acea perioada in care se cristalizeaza caracterul ireprosabil. Este o calibrare pentru conexiunea cu universul multidimensional. Omul patrunde singur in vid, in marele mister al cautarii viziunii sale privind taria sufleteasca si independenta, fara un umar pe care sa se sprijine. Iar in cadrul procesului, el descopera sublima sa plenitudine si desavarsirea de sine. [...]

In concluzie, omul merge pe calea Starii de Maestru, intr-o detasare suverana.

Fiinta umana atinge Iluminarea, atunci cand isi transcende sinele fizic.

Fiecare dintre voi trebuie sa se straduiasca sa cucereasca, in final, ceea ce noi numim impecabilitate. Impecabilitatea este cristalizarea sau claritatea perfecta a sufletului, care necesita virtutea Starii de Maestru.

Acest lucru implica eliberarea de dependente, eliberarea de tot ceea ce nu-i serveste divinitatii voastre. Este o repornire si o reprogramare a tot ceea ce sunteti voi. [...]

Sinele suveran este un Sine care isi este suficient si nu are nicio necesitate care depinde de altcineva. O astfel de dependenta conceptuala poate fi un inhibitor al Starii de Maestru. In realitate, prin suveranitate va uniti cu cealalta jumatate a voastra. Cealalta parte a sufletului vostru, de care v-ati separat traind experienta dualitatii. Fiecare dintre voi aveti o componenta masculina si o componenta feminina, iar cealalta jumatate fuzioneaza din nou cu Sinele Divin Integral, inainte de a se inalta intr-un taram mai inalt. [...]

O relatie intre doua fiinte independente, suverane, creeaza multa bucurie, echilibru, o conexiune mai stransa cu Divinitatea, o mai mare oportunitate de evolutie, in comparatie cu relatiile bazate pe co-dependenta.

In majoritatea cazurilor, aceasta reconectare a sufletului se realizeaza in solitudine sau in cadrul unor relatii suverane, care nu creeaza dependenta. De aceea, va spunem sa imbratisati aceasta perioada de SOLITUDINE SUVERANA, pe care voi ati ales-o si care este semnul intentiei sufletului vostru de a accesa Starea de Maestru Cristalina.  [...]

In realitate, sufletul este androgin, atotcuprinzator si autosuficient. [...]

Sufletul care evolueaza pentru a atinge omnipotenta va deveni cu desavarsire autosuficient si, facand acest lucru, va radia o impresionanta iubire neconditionata pentru TOTI. Asa trebuie sa fie si asa si este. Aceasta este calea Inaltarii. [...]

Divizarea finala a sufletului nu are loc prin separare, ci inlauntrul SINELUI DIVIN, in armonie universala cu Tot Ceea Ce Exista. Intelegeti?

Aceasta este activarea Sinelui, in rezonanta Divina a Campului Cuantic Cristalin. Separarea trebuie sa se produca in mod osmotic, inainte de unificarea colectiva si trebuie sa aiba loc, pentru a permite fuziunea finala cu TOT CEEA CE ESTE, cu CEI CE SUNTETI VOI CU ADEVARAT. Este starea de EU SUNT CEL CE SUNT.

Ceea ce vrem sa mentionam aici este faptul ca, daca sunteti Singuri acum, trebuie sa recunoasteti scopul acestei Singuratati. Daca sunteti prinsi intr-o relatie, atunci trebuie sa o rafinati in frumusete, sa o transformati intr-o iubire lipsita de dependenta. Veti descoperi cu adevarat ca iubirea se amplifica, iar relatia devine si mai frumoasa, in lipsa dependentei; sau veti descoperi ca relatiile bazate pe co-dependenta sunt dezechilibrate si vor fi sortite pieirii. Omenirea se va vedea intregita prin suveranitate, nemaifiind proprietatea partenerului sau jumatatea mai buna a unei alte persoane. Fiecare isi va aduce in relatie SINELE sau integral, intregit in desavarsirea sa, intr-un flux puternic al energiei, intr-un mod care nu se intampla prea des astazi. Acestea sunt aspecte agreate in avans si care permit libertatea alegerii si a schimbarii, chiar daca schimbarea inseamna incheierea relatiei respective.

In starea de suveranitate, oamenii impartasesc ceea ce au ei mai bun, fara compromisul idealizarii. Fiecare va recunoaste Divinitatea din celalalt si isi va pastra integritatea SINELUI. Ambii parteneri isi vor tine propriile lor promisiuni - promisiuni si alegeri ale unei noi paradigme - dar vor fi si noi posibilitati si oportunitati de adaptare, precum si abilitatea de a revedea termenii relationarii. Acest lucru va permite o recunoastere mai profunda a SINELUI. Toate acestea vor fi menite sa previna blocajul energetic si sa limiteze casatoriile disfunctionale si complicatiile divorturilor. In aceste conditii, unele relatii vor dura toata viata, iar altele se vor sfarsi. Dar arhetipul suveranitatii ii va sustine pe cei doi parteneri, pe baza acordului reciproc, privind conditiile fiecaruia din ei.

Deoarece o astfel de independenta aduce bucurie, niciunul din parteneri nu il va domina pe celalalt si nu ii va impune celuilalt credintele si vointa sa. Astazi, omenirea, in ansamblul ei, nu isi recunoaste si nu isi intelege sinele - sinele Divin. [...]

Adevarata cale catre Inaltare este capacitatea fiecarui suflet de a se ridica la inaltimea Sinelui sau superior. Priviti inlauntrul vostru si descoperiti Divinitatea din inima voastra. Nu urmandu-l orbeste pe vreun guru, evanghelist, channeler sau lider spiritual, veti avea aceasta revelatie, ci prin intermediul SINELUI.

Acceptati doar ceea ce puteti discerne singuri ca rezoneaza cu adevarul si nu va cedati puterea altora. Fiecare dintre voi are deschisa o cale de comunicare cu Sinele Sau Superior. Studiati, priviti, ascultati, discerneti, revedeti si acceptati doar ceea ce rezoneaza cu voi.

Dragi Maestri, calea catre Divinitate trece prin suveranitatea sacra a SINELUI, iar in procesul Inaltarii, calea catre SINELE superior trece prin autodefinire; cautati acel aspect al lui Dumnezeu care se afla in fiecare dintre voi, cu dorinta mareata de a o regasi in fiecare suflet. Studiati, cautati si lucrati! Nu prea sunt sperante pentru cei lenesi. Va aflati aici pentru a face lumina in necunoscut! Fiti niste razboinici ai Luminii, in mijlocul dualitatii, fiindca adevarata batalie este pentru cucerirea

Maiestriei de Sine. Calea nu este usoara. Dar in Maiestria de Sine se afla o energie splendida, care asigura tot ceea ce va trebuie pentru a merge inainte; deasupra fiecaruia dintre voi se afla un nivel superior, la care sa accedeti. Constiinta se extinde intotdeauna. [...]

Voi ati ales sa fiti exact acolo unde sunteti si exista un motiv maret, o aspiratie nobila si un scop in celibatul vostru secular. Are sens faptul ca singuratatea, cu gustul ei dulce-amarui si goliciunea ei, va constrange sa cautati in bogatul ocean al intelepciunii, care se afla la indemana voastra, redescoperind marea alinare, in propria voastra Divinitate.

De aceea, va indemnam cu blandete, sa intelegeti ca, pentru multe Suflete de Maestri, acesta este motivul pentru care sunt in afara unei relatii, in acest timp de profunde schimbari pentru Planeta voastra. Asadar, nu sunteti singuri fiindca ati esuat intr-o anumita relatie sau pentru ca sunteti incapabili sa va gasiti un partener. Voi va aflati cu adevarat intr-o nobila solitudine/singuratate, fiindca ati ales sa evoluati, sa va concentrati asupra sufletului launtric. Fiecare suflet intra in viata in solitudine si va pleca spre taramuri mai inalte, tot in solitudine. Insa aceasta singuratate este o deschidere catre natura autentica a constiintei pluraliste, prin care va reconectati cu partea voastra mai mare, cu acea parte care nu cunoaste singuratatea. Singuratate exista doar in dualitate.[...]

Descoperiti care va este calea. Descoperiti-va pe voi insiva. Iubiti-va pe voi insiva, iubiti-i pe ceilalti, iubiti Divinitatea launtrica din voi si din toti ceilalti! Descoperiti aspectele multidimensionale ale Sufletului vostru autentic. Aceasta este nobletea solitudinii. Iar de-a lungul drumului cand va este greu si va simtiti singuri, trebuie sa stiti ca aceasta este provocarea dualitatii, fiindca, in plan spiritual, sunteti intregi si nu duceti lipsa de nimic. In taramurile inalte, dragi Maestri, sunteti in natura sacra a integralitatii voastre, intr-un extaz al plenitudinii si abundentei.

Eu sunt Metatron, Lordul Luminii, si impartasesc cu voi aceste ADEVARURI!

Sunteti foarte iubiti...

Si s-a infaptuit.

Fragmente din ,,Sacra Divinitate a Singuratatii” - Metatron, prin James Tyberonn

Sursa - http://atingereaiubirii.blogspot.ro

Cine sunt eu?

CINE SUNT EU?

 Care este esenta a ceea ce sunt eu? Este oare vorba de carnea si oasele corpului meu? Este memoria mea, gandurile si emotiile mele, sau rolurile mele sociale? Ceea ce simt ca sunt EU in esenta, nu este nimic din toate acestea! Ceea ce unii i-ar spune individualitate sau identitatea mea, simt ca este ceva foarte pretios! Dar ce este de fapt ea? Este sentimentul ascuns a ceea ce sunt eu cu adevarat – este constiinta insasi – singurul lucru pe care nu-l pot pierde. Asa ca putem spune ca poti pierde totul, in afara de tine insuti! 

Tu spui: ,,fiecare vrea sa fie un individ”. Eu spun doar: fiecare vrea sa fie! Constiinta de a fi este auto-realizarea! Constiinta ca esti este adevarata fericire! Daca te predai si accepti ceea ce este si nu mai hranesti simtirea cu gandurile si povestile tale,… atunci intristarea se va duce si odata cu ea si egoul – si ti se va arata o alta fata a lucrurilor care este pace sau chiar bucurie! Bucuria este aspectul dinamic al pacii! Dar nu te astepta sa obtii ceva prin predarea de sine. Tu spui: ,,pana si aceasta abandonare pare sa nu ajute”. Atata timp cat prin predare tu cauti sa obtii un rezultat (ceva anume, un ajutor, alinare) aceasta nu este o predare completa. Este o asteptare. In adevarata predare de sine, nu ceri nimic si nu astepti nimic! Ci simplu, doar imbratisezi ceea ce este! 

 In trecut limitarea era faptul ca invatatura ajungea la un numar restrans de oameni. Acum ajunge la milioane, iar eu nu sunt capabil sa interactionez cu oamenii personal. Asta ar fi chiar frustrant, daca n-as sti si n-as accepta ca fiecare situatie cu care te intalnesti iti aduce o limitare proprie. Pentru orice castigi, este ceva ce vei pierde. Pentru orice pierzi, v-a fi ceva ce vei castiga. Acesta este modul de manifestare a lumii formei. 

Ce sa mancam? Eu recomand sa ne ascultam corpul. Cand te uiti la un fel de mancare, fii linistit si totusi vigilent.
Atunci vei simti corpul deschizandu-se si spunand ,,da” sau vei simti o slaba contractie, care inseamna ca atunci spune ,,nu”. Corpul tau stie mai multe despre hrana decat mintea ta ar putea vreodata cunoaste! 

Pentru majoritatea oamenilor, transformarea nu este un eveniment izolat, ci un proces prin care ei trec. Este o dez-identificare graduala de gandurile si emotiile lor, aparand astfel constientizarea. Multi oameni venind in contact cu invatatura, trec acum prin acest proces, iar unii sunt chiar liberi! 

Noul Testament contine un adevar spiritual adanc dar si neclaritati. Acele distorsiuni sunt de doua feluri: unele sunt datorate neintelegerii invataturii lui Iisus, altele au aparut pentru faptul ca oamenii au o asteptare (ei vor sa-l inghesuie pe Iisus in ideiile lor preconcepute, asteptand apoi sa se intample transformari). Dintr-un punct de vedere, as scrie o carte despre aceste lucruri in mod mult mai detaliat. Dar puteti gasi toate acestea in voi insiva. Cand sunteti prezenti, voi accesati intelepciunea interioara si veti simti ce este adevarat si ceea ce a fost adaugat sau distorsionat. 

Atata timp cat vei vrea ceva de la celalalt, cum ar fi de exemplu sexul, esti tu oare prezent? Sau cauti sa obtii ceva in viitor care sa iti permita sa te simti implinit? Dar in felul acesta faci din momentul prezent ca si din cealalta persoana, ceva de obtinut. Toate dorintele implica faptul ca viitorul este mai important decat prezentul. Este inevitabil ca atractia fizica pentru o alta persoana sa apara uneori. Aceasta nu este altceva decat o parte a naturii.. dar cand te identifici cu impulsul, el devine ,,tu” si se transforma in dorinta. Atunci cealalalta persoana devine un lucru de obtinut. Iar sexul – a obtine un obiect al dorintei tale. Cand esti prezent, poti observa atractia sau sentimentele sexuale aparand in tine - recunoaste-le ca fiind naturale, accepta-le chiar bucura-te de ele, dar nu e nevoie sa te identifici cu ele. In cele din urma v-a fi nefiresc sa te mai identifici. Cand te recunosti pe tine ca spatiu al constiintei vaste in care impulsurile apar, nu mai vei vrea sa devii impulsul, si nu mai poti sa te pierzi pe tine in el. Si asta pentru ca prezentul este spatiu, mai mult decat orice altceva din ceea ce se intampla.

Compasiunea este constiinta unei legaturi adanci intre tine si toate creaturile! Salvarea adevarata este eliberarea de negativitate, si mai presus de toate, de trecut si viitor ca nevoie psihologica! 

Este suferinta cu adevarat necesara? Da si nu. Daca nu a-ti fi suferit asa cum a-ti suferit, nu ar fi fost nici-o intelegere in voi, nici acceptare si nici compasiune. 

Eliberarea inseamna sa alegi sa traiesti in starea de prezenta mai mult decat in timp. Inseamna sa spui DA la ceea ce este!  Mergand prin viata, nu acordati 100% atentia voastra lumii externe si mintii voastre. Ramaneti si in interiorul vostru. De fapt sunteti fiinta interioara chiar si atunci cand sunteti angajati in activitati zilnice, si in special atunci cand relationati cu natura. Simtiti linistea adanca din interiorul ei. Tineti astfel poarta deschisa! 

Conceptele si explicatiile despre ceea ce este viata sau realitatea, sunt un lucru, dar adevarata aliniere la viata este altceva. Totul este un mare si cosmic film! Nimic nu are fiinta in realitate aici! Conceptele sau explicatiile intotdeauna te induc in eroare daca le folosesti spre a-ti ghida actiunea – sau non-actiunea, dupa cum e cazul. Ele va pot ajuta ca indicatoare spre adevar – care oricum este aici si acum, si inseparabil de ceea ce esti tu de fapt – dar devin un obstacol daca sunt luate drept adevarul insusi. In cele din urma, toate sunt numai ganduri plutind in jurul mintii. Fiecare gand implica o perspectiva limitata. Tot ce este adevar – este paradoxal! Nici-un gand si nici-o explicatie a realitatii, nu poate sa-l cuprinda! 

Vrei sa treci de la credinta in conceptul de sine la a trai in sine? Daca asta vrei, atunci trebuie sa arunci mai intai conceptul de sine. De fapt este vorba doar de ceva ce ai citit intr-o carte, nu-i asa? A fost un semn de directionare, dar l-ai confundat cu adevarul. De fapt trebuie sa abandonati increderea in ganduri si sa lasati sa se duca credinta pe care o aveti ca aceasta ar fi realitatea!  Trebuie doar sa imbratisati starea de ,,a nu sti “. Aceasta vine usor daca traiti intr-un mod nedirectionat, de predare de sine in fata momentului prezent, asa cum este el acum! Acesta este singurul fel de a trai echilibrat! Cand imbratisezi ,,a nu sti” deveniti alert si in pace, constient si fara ganduri. Deveniti prezent! Apoi prezentul care sunteti raspunde la nevoile din momentul acela. Actiunile voastre nu mai sunt dictate de credinte sau concepte – ganduri, ci apar din adancul fiintei. Aceasta stare este a trai in sine!

                                                                       ECHART TOLLE

 

Amintindu-ne de noi

Amintindu-ne de noi

Este timpul. Este timpul sa ne amintim cine suntem. Este timpul sa ne desprindem de tot ce ne-a tinut in iluzie. Este timpul sa ne adunam Acasa, aici si acum, precum acei copii care au tot scotocit prin Univers dupa secretul vietii vesnice traite in bucurie si au inteles ca nu cautau unde trebuie. Noi am tot cotrobait prin toate colturile Creatiei, prin dimensiuni greu de imaginat pentru mintea omului, prin stele si miezuri de planete, prin fiece fir de iarba. Am batut la tot felul de usi pentru a descifra misterul si am cerut povata de la inteleptii cerului si pamantului si ne-am tot razboit cu alti ingeri pentru a ne dovedi dreptatea si a ne sustine convingerile cu pasiune, in scopuri extinse de partea luminii si intunericului. Si in toata aceasta calatorie eonica de fapt ne-am cautat pe noi. Nu intelegeam ce ni se intampla. Ce ne scapa? Ce ne impiedica sa ne intrezarim?

Am ales a juca dupa Legea Pamantului, legati la ochi, consimtind regulile fizicii terestre tocmai pentru a mari miza jocului dumnezeiesc, aici, in cel mai provocator spatiu din Univers. Ne-am aratat opusul a cine suntem pentru a ne demonstra noua insine, prin experientele traite, ca drept oricine ne-am da ajungem intr-un punct in care nu ne mai putem pacali, in care partea umana devine profund constienta de partea  divina. Acela este momentul in care jocul se transmuta pe un nivel superior de oranduire a realitatii.

De la inceputuri am alergat dupa acel...ceva care simteam ca ne lipseste. Si cum mereu este ceva de admirat la cei din exterior si mai putin la noi, ne-am tot descoperit lipsuri si am cautat in afara noastra pentru a compensa insuficienta in care am ajuns sa credem. Si am incercat sa luam de la ceilalti sau sa ne completam prin ei pentru a ne simti intregi. Doar ca eram intr-un schimb de iluzii care au dus la dezechilibre profunde. Ne-am adancit in imagini care nu mai aveau legatura cu cine eram noi. Am ajuns straini de noi.

Ce anume reflecta aceasta instrainare? Relatia noastra cu noi insine. Neglijam soapta sufletului si ne motivam surzenia prin temeri ce stiu sa vocifereze extrem de convingator. Ca-n orice relatie lipsa atentiei creaza disfunctionalitati. Am reusit astfel sa cream incapacitatea de a fi in relatia cu noi insine. Oamenii din noi au uitat de Suflet, am inceput sa credem ca inteligenta pe care ne-am dezvoltat-o ne ofera solutiile cele mai bune. Ei bine, Sufletul nu a uitat de Om. Sufletul ne iubeste, nu ne tradeaza, nu ne minte, nu ne ignora, nu ne paraseste. A fost mai rabdator si increzator cu noi ca nimeni altcineva.

Sufletul  vrea sa fim impreuna, dar noi ce facem? De cele mai multe ori sugrumam vocea care cu blandete ne indruma prin simtire. De ce? Poate ca ne temem pentru ca ''ilogica"sufletului este dincolo de logica mintii si nu vom mai corespunde  cerintelor si asteptarilor celorlalti,  am fi exclusi si marginalizati. Poate fi dureros pana la un anumit punct. Apoi, ni se va pare firesc sa fim declarati nebuni si chiar sa ne mandrim in sinea noastra cu asta.

 Dezechilibrul propriilor relatii cu noi insine este evident reflectat prin prisma realitatilor noastre. Lipsind conexiunea cu Sufletul, absenta echilibrului din propria relatie se oglindeste natural in relatiile cu cei din jurul nostru. Functionarea inca a capcanei ,,implinirea prin relatii exterioare” ne arata neintelegerea mecanismului pur al magnetismului ,,ce este in interior este si in exterior”, ,,ce este sus este si jos”. Si astfel pretindem de la ceilalti ce nu ne putem oferi noua insine si ce nu recunoastem in noi. Intindem corzi orizontale si ne ancoram de persoane de care credem ca avem nevoie, ne hranim prin ele, ne tinem strans de ele, cu disperare, crezand ca sunt salvatorii nostri, fara drept de apel. Ne lasam prinsi in conjuncturi repetitive, blocati in sisteme de credinte cu toane vremelnice pana ne trezim si privim prin inocenta simplitatii. Iar acest moment aduce iz de schimbare. Constientizarile deschid noi nivele de intelegere si ne permit desprinderea de limitarile avute. Si tot asa, pas cu pas, procesul se desfasoara  intr-un cuantum de trairi care ne invita sa experimentam cele mai nebanuite raspunsuri.

Aceasta dorinta plina de pasiune, de a intelege cine suntem, este deja ceva mult peste firea omeneasca.  Este un proces de renastere permisiv ce declanseaza o actualizare a lui dumnezeu odata cu acceptarea calitatii de om. Si in cautarea launtrica a acestui inteles incepem sa accesam energii transformatoare care ne indeamna spre regasirea intregului care suntem prin drept divin.

Si de la zbuciumul din trecut, ajungem, in timp pretios, la a trai pacea. Incepem sa vedem cu alti ochi lumea pentru ca altfel ne privim, acum, pe noi. Atingem frumusetea Sufletului nostru si aceasta mirabila descoperire ne calauzeste spre a-l asculta, spre a-i da atentie, spre a  impartasi cu el fiecare moment din acum. Si ne trezim intr-o dorinta de a-l  simti mereu cu noi, de a fi intr-o mangaiere continua cu el, de a-l imbratisa  asemeni unui  iubit sau iubita. Primim intelegerea ca partea din noi care credeam ca ne lipseste, este si a fost intotdeauna in noi. Si observam cum viata incepe sa ni se schimbe. Apare nevoia sa petrecem mai mult timp cu noi insine, sa ne bucuram simtindu-ne, sa ne cunoastem mai in profunzime, sa descoperim partea necunoscuta din noi. Devenim lumea noastra si nimic nu ne mai lipseste, nu mai avem dorinte si ne simtim dezorientati in aceasta noua postura de a nu cere nimic din exterior. Ne bucuram de prezenta noastra in propria viata, iar  acel dor adanc de cine suntem este acum integrat simplu si firesc. Si aceasta regasire ne cere intimitate, deschidere, simtire, incredere. Incepem sa ne surprindem cat de bine ne simtim in aceasta noua notiune de a fi egoisti.

Uneori, parem deranjati de solicitarile celor din jur, de nerespectarea spatiului nostru. Alteori, vrem sa fim printre oameni, sa impartasim cu ei trairile noastre. Sunt clipe cand nici noi nu mai stim ce vrem sau ce sa mai intelegem. Si e un firesc in toate in desfasurarea evolutiei noastre.

Remarcam acum nazuinta noastra de a comunica complet cu Sufletul nostru, de a ne exprima cum n-am mai facut-o pana acum, de a respira impreuna ce el. Da, simtim cum ne indragostim de noi.

Si ce frumos e cand  incepem sa ne  vedem corpul din interior, sa-l vedem ca pe  o casa superba,  care gazduieste pe Cel Ce Sunt  si-l serveste cu onoare, cum noi nu am inteles pana acum. Si cata recunoastere simtim pentru  aceasta  casa sacra pe care am creat-o prin vremuri. Aici ne simtim in  siguranta, in dragoste, in pace. Vedem cum corpul respecta fiinta in serviciul careia este, pentru a o sustine in manifestarea ei, aici pe Pamant.

Realizam lucruri noi despre corp, despre cum stie el singur sa se vindece, despre cum e in conexiune cu  viata sau cum se dedica el intregului sine.

Acest sistem evolutiv odata declansat implica si observarea functionalitatii mintii noastre, sesizarea structurilor limitative in care este prinsa, inventivitatea acesteia in a ne manipula in momentele noastre de inconstienta. Devenim supraveghetori ai acestui aspect si intelegem cum ne-am lasat condusi de sisteme de credinte care n-au legatura cu cine suntem, cum ne-am lasat pacaliti de aspectele noastre, cum ne-am indoit de noi.

Mai indraznim acum sa ne mai dam puterea? Si sub ce scuza?

Purtam in noi insine tot ce-i mai pretios, mai maret si implinitor – pe EU SUNT. E coplesitor de adevarat. Profunzimile noastre abunda de autenticitatea si frumusetea noastra. Acum putem respira implinatatea noastra.

Descoperim cat de importanti suntem pentru noi si nu mai dorim sa ne pierdem sau sa ne tradam.

Imbratisam cu iubire si recunostinta tot ce ne-am dat voie sa experimentam pana acum si ne onoram cu fiecare pas pe Cale.

Ne e drag de noi  acum si suntem doritori a ne iubi.

Doar amintindu-ne de noi permitem propriului UNU sa se desavarseasca. 

                                                                                      CLAUDIA