Nimeni nu te obligă să înveţi

       

        Păcatul originar este limitarea Sinelui

Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor. Pentru a putea începe să înveţi, orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva. Singurul lucru care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, este: Cât de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale? Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture. Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe – în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei? Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu. Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare. Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci. Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii. Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară. Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea. Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi. Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ. Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent. Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.

   

                                                           RICHARD BACH