 |
|
Declaratie catre Sufletul meu
Iarta-mi, Sufletule, orbirea,
Mi-e greu sa-ti indur privirea,
Oglinda-mi reflecta tristete
Si cer de la tine binete
Desi, tu mi-ai dat atata de mult
Iar eu nici n-am vrut sa te-ascult.
Accept ca n-am putut sa-nteleg
Ca-n realitate traiesc ce aleg.
A fost lectia mea si acum o deleg
Ca lege - ca ceea ce creez eu culeg.
Ma simt ca si cum te-am tradat
Si-mi descopar trupul impovarat
De increderea ce in mine-am pierdut
Dar, stiu ca e timpul sa fie trecut
In lumina ce aduce schimbare
In temnita-mi proprie ce moare
Sufocata de adanca-mi tacere,
Izvorata din nestiute repere,
Ascunsa de masti neprivite
Nascocite prin trairi adumbrite.
Suflete, regasirea prin tine-mi confera
Pasirea pe Pamantul ce incepe o Era
In care curiozitatea-mi doreste Prezenta,
Zamislind constient experienta
Ce candva am sperat s-o traiesc
Intr-un Rai ce visam sa-l gasesc.
Pe meleaguri ce ma tineau in iluzii,
In tipare, credinte, tradari, deziluzii,
Mestesugite in conceptuale lozinci
Ce ascundeau, nedoritele
frici,
In povesti cu gandiri pozitive,
Tainuind tradarea de sine sub scuze tardive,
Un oftat adanc si plin de-ntelesuri
M-a provocat sa pornesc anume
demersuri
Si constientizand adanca-mi chemare,
Am descoperit ca port informatii stelare:
Cand sunt in Acum, Acasa in mine,
Eu sunt un copil din Mama Lumina
Ce port inlauntru scanteie divina,
Si ca Tatal Ceresc mi-a dat libertate
Din vremuri stravechi, ce fost-au uitate.
Acum, Suflete drag, cu tine ma vreau
Intr-una sa fiu, sa nu te mai dau
Pe impresii ce n-au relevanta,
Pe relatii denaturate din viata.
Am hranit un confort plin de rani
Purtat in armuri ce-ascundeau mari comori
Daruite din preaplinul iubirii,
Alese ca teme, prin jocul superb al privirii,
Sa adune cunoastere cu ecou in Creatie,
Sa surprinda prin frumusete si Gratie.
Ce stiu Acum ca Sunt si ca
tare- mi doresc
E sa-ti spun ca din timpuri
fara timp, Te Iubesc.
CLAUDIA
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu