Regasirea-mi

                             Regasirea-mi
                                                            Pe o prisma in noapte

Mi-e gandul departe,

E un decor argintat

Din ceruri lasat.

Sunt umbre de nori

Ce dorm peste pomi

Si vor sa viseze

Minuni de Craiese.

Insa, gandul imi fuge

Si linistea-mi frange,

O lectie cam dura

Increderea-mi fura

Si plang in tacere,

Caci simt o durere.

Mi-e sufletul greu

Si nu stiu de vreu

Sa-mi iert neputinta.

Doar cred ca dorinta

Mai poate veghea

Sa ia fiinta o stea

Cu o alta privire

Ce s-atraga uimire

Printr-un pas spre trezire

Si profunda iubire.

Desi sper, imi vine departe sa plec,

In cerul inalt sa ma-nec,

Sa ma-mprastii in marea adanca,

Sa fiu a padurii naluca,

Sa fiu vantul ce atinge inteleptele frunti,

Sa fiu muntii cu priviri spre anii carunti.

Desi zbuciumul meu nu vrea sa-mi dea pace,

Observ cum incet, nelinistea in tacere preface

Un drum ce acum reusesc sa-l privesc

Cu mirare, caci mi-arata un lucru firesc -

Acela de a fi eu cu mine mereu

E posibil oricand, doar de-n inima vreu.

Si Da, mirabila experienta a iubirii de sine

Schimbata-mi durerea in mult dorita regasire.

                                        CLAUDIA