Pictura repetabila

Pictura repetabila

Ating obrazul de pletele ploii

Si toamna patrunde-n rugina culorii,

Se clatina frunzele domol spre pamant

Si arborii par soldati care plang.

Refuzul padurii de-a fi inca verde,

E ca o printesa ce condurul isi pierde.

Dar, intru in vorba cu un nor suparat

Ce poarta in suflet un dor vinovat,

Si aflu, ca doreste din pictura sa plece

Dar, pictorul vrea de cer sa il lege,

Sa aduca un vant cu mustati ciufulite,

Ce-n cale sa lase doar crengi dezgolite.

Si iarba-i batrana, si greu mai respira,

Degeaba mai ia acum aspirina,

Zapada trupul firav i-l ingheata

Si tocmai in primavara se mai dezgheata.

Si-apoi, sa astepte oleaca, sa vina ea...vara,

Sa fie-n putere sa continue cararea,

Si-n tacere, cu fruntea sa atinga zenitu’,

Sa ajute un pas, de e obositu...

                                         CLAUDIA