Ursitoarele

   URSITOARELE

Ca Soarele să străluceşti in viaţă

Şi să trezeşti un suflet cu o povaţă

Ce înţeleaptă de va fi, va ajuta,

Căci altfel, mai bine n-o mai da.

Ca Luna să fii far in noapte

Chiar de ai fi livadă cu steluţe coapte,

De-ai ajuta să nu se piardă drumul,

Răsplata cu iubire îţi va deschide pumnul.

Ca Floarea sa te-nalţi spre  soare,

Să faci din orice zi o sărbătoare,

Pe vise roua dimineţii s-o aşezi

Şi orice se întâmplă, să nu te minunezi.

Ca Apa tu să susuri printre stânci

Şi-oricât de greu ţi-ar fi, cu vorbe să n-arunci,

Ca Marea să ai forţa de-a lupta,

Răbdarea Pământului de-a învăţa.

Ca Vântul tu să şuieri la urechi,

Să sufli norii către timpuri vechi,

Să-nveţi ce-i libertatea unui zbor

Şi graţia unei aripi de cocor.

Ca Primăvara tu să înfloreşti,

C-un zâmbet, totu-n jur să-ntinereşti,

Ca ruga tainică a unor daci

În nuferi gânduri să prefaci.

Să fii sămânţă, arbore şi rod,

Spre lumi stelare să-mpleteşti un pod,

Să simţi puterea şi să înţelegi,

Că-n tot ce crezi, aceea si culegi.

Tu să-ti fii propria Cale iubitoare

Si sa te-asculti, si sa iti dai crezare

Caci cu intelepciune acum poti să inveţi,

Ce nu ai înţeles de-a lungu' atator vieţi.

                              CLAUDIA