Chemare
la libertate
Ştiaţi de la
bun început că, mai devreme sau mai târziu, propria voastră chemare la
libertate va apărea şi iată-ne aici. Nu e doar finalul calendarului mayaş sau
al vreunui ciclu astrologic cosmic sau măcar al ciclului atlant. Este sfârşitul
unei ere în care eraţi dependenţi de altceva sau de altcineva, inclusiv de
Spirit.
Conştiinţa stimulează energia. Conştiinţa a creat energia în primul rând, apoi o stimulează şi, ca urmare, vă creează realitatea. Dacă însă conştiinţa… chiar dacă nici măcar nu sunteţi conştienţi de ce anume este conştiinţa… dacă însă conştiinţa voastră este foarte închisă, în mod intenţionat, dacă trageţi înapoi, ei bine, nu veţi obţine prea mult şi acea energie va lucra asupra voastră. Va începe să vă lovească. Singurul motiv pentru asta e că vrea ca voi să vă mişcaţi. Vrea ca voi să mergeţi mai departe şi va stârni toţi demonii şi dragonii, tot întunericul şi toate celelalte şi veţi spune: “De ce, dragă dumnezeule, trec prin acestea?” Dumnezeu răspunde: “Ca să poţi fi liber!”
Energiile vă vor aborda în legătură cu libertatea, vă vor veni direct în faţă şi poate fi cel mai distractiv, uşor, împlinitor şi recompensator lucru pe care îl veţi face vreodată sau cel mai dificil dintre toate. Nu, nu vreţi asta. Nu. Asta spuneţi. Spuneţi asta, dar hai să punem totul pe masă, adică hai să nu fie makyo. Spuneţi asta, dar priviţi la ceea ce creaţi. Priviţi la ceea ce creaţi.
Faceţi o treabă minunată, una peste alta, dar încă există această ezitare, o pauză. Încă mai există o simţire, o atitudine de genul “Nu sunt sigur că am înţeles ce trebuie”. Încă mai aşteptaţi să se petreacă ceva în afara voastră, astfel încât să puteţi reacţiona, în loc de a crea voi pentru voi. Aceasta este libertatea reală: atunci când voi creaţi, atunci când pe toate cele care vi se întâmplă le înţelegeţi, când ştiţi că voi le creaţi. De la voi vin. Nu vă mai puneţi întrebări, nu împroşcaţi doar cu cuvinte frumoase, ci spuneţi: “Ah! Frumuseţea creaţiilor mele!
Acum, o creaţie nu este ceva ce trebuie să construiţi în minte. O creaţie nu este ceva ce trebuie să planificaţi. Cu adevărat nu puteţi planifica creaţia. Planificarea este ceva foarte uman, foarte uman, un lucru mental. Creaţia înseamnă a permite curgerea liberă a energiilor, fără „însă”, „dar”, „dacă”. Dar ceea ce se petrece – deşi sună foarte frumos, deşi lucraţi la asta de multe, multe vieţi – atât de des sunt o mulţime de „dar”, „însă” şi „dacă” sau, şi mai rău… Hai să adăugăm şi asta pe lista acelor „dacă”: “Pur şi simplu nu ştiu”. Asta este, probabil, mai periculos şi mai dureros decât “dacă”, „însă” sau „dar”.
Treaba asta
cu libertatea – nu există însă, dar, dacă. Este sau nu este. Atât e de simplu.
Haideţi să respirăm adânc şi să simţim libertatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu