Viaţa sau clipa de Acum
Aproape fiecare gând
pe care-l aveţi priveşte în acest caz trecutul sau viitorul, iar sentimentul
vostru de sine depinde de trecut în ceea ce priveşte identitatea voastră şi de
viitor în ceea ce priveşte împlinirea sa. Teama, anxietatea, aşteptările, regretul,
vinovăţia, furia sunt disfuncţii ale stării de conştiinţă aflate sub semnul
timpului. Egoul tratează momentul prezent în trei feluri: ca pe un mijloc către
un scop, ca pe un obstacol sau ca pe un duşman. Să le luăm pe rând, astfel
încât, atunci când regăsiţi în voi tiparul respectiv, să-l puteţi recunoaşte şi
să luaţi din nou decizia adecvată. Pentru ego, momentul prezent este, în cel
mai bun caz, util doar ca un mijloc ce conduce spre un scop. El vă duce spre un
moment viitor considerat a fi mai important, chiar dacă viitorul nu vine
niciodată decât sub formă de moment prezent şi nu este, prin urmare, nimic mai
mult decât un gând din mintea voastră. Cu alte cuvinte, nu sunteţi niciodată pe
deplin aici, deoarece sunteţi întotdeauna ocupaţi cu încercarea de a ajunge în
altă parte. Când tiparul acesta devine mai pronunţat — şi aceasta se întâmplă
foarte frecvent — momentul prezent este privit şi tratat ca şi cum ar fi un
obstacol de trecut. Atunci apar nerăbdarea, frustrarea şi stresul, iar în
cadrul culturii noastre aceasta este realitatea de fiecare zi a oamenilor,
starea lor normală. Viaţa, cea care există acum, este văzută ca o „problemă”,
iar lumea voastră este una plină de probleme ce trebuie rezolvate toate înainte
de a putea fi fericiţi, împliniţi sau înainte de a începe să trăiţi cu adevărat
— cel puţin aşa credeţi voi. Problema este următoarea: în locul fiecărei
probleme soluţionate, apare o alta. Câtă vreme veţi vedea momentul prezent ca
pe un obstacol, problemele nu se pot sfârşi. „Voi fi orice doreşti să fiu”,
spune Viaţa sau clipa de Acum. „Te voi trata aşa cum mă tratezi tu. Dacă mă
vezi ca pe o problemă, voi fi o problemă pentru tine. Dacă mă tratezi ca pe un
obstacol, voi fi un obstacol.” În cel mai rău caz, şi această abordare este şi
ea foarte des întâlnită, momentul prezent este tratat ca un duşman. Când urâţi
ceea ce faceţi, vă plângeţi de ceea ce vă înconjoară, blestemaţi lucrurile care
se întâmplă sau s-au întâmplat sau când dialogul vostru interior este alcătuit
din expresii precum ar trebui şi n-ar trebui, din învinovăţiri şi acuzaţii,
atunci vă certaţi cu ceea ce este, vă certaţi cu ceea ce deja există ca
realitate. Transformaţi Viaţa în duşman şi Viaţa spune: „Dacă vrei război, vei
avea război.” Realitatea exterioară, care întotdeauna vă reflectă înapoi starea
interioară, este atunci experimentată ca fiind ostilă. O întrebare vitală pe
care trebuie să v-o puneţi frecvent este aceasta: în ce relaţie mă aflu eu cu
momentul prezent? Apoi deveniţi vigilenţi ca să aflaţi răspunsul. Tratez clipa
de Acum ca fiind doar un mijloc către îndeplinirea unui scop? O văd ca pe un
obstacol? O transform într-un duşman? Din moment ce tot ce aveţi vreodată este
momentul prezent, din moment ce Viaţa este inseparabilă de momentul de Acum,
semnificaţia adevărată a întrebării este aceasta: care este relaţia mea cu
Viaţa? întrebarea aceasta este o modalitate excelentă de demascare a egoului
din voi şi de a vă aduce în starea de Prezenţă. Deşi întrebarea nu cuprinde în
sine adevărul absolut (în ultimă instanţă, eu şi momentul prezent sunt unul şi
acelaşi lucru), ea reprezintă un indicator util către direcţia bună.
Puneţi-vi-o adesea, până ce nu veţi mai avea nevoie s-o faceţi. Cum depăşiţi o
relaţie disfuncţională cu momentul prezent? Lucrul cel mai important este să o
vedeţi în voi, în gândurile şi acţiunile voastre. În momentul în care vedeţi,
observaţi că relaţia voastră cu clipa de Acum este disfuncţională, sunteţi
prezenţi. A vedea este sinonim cu apariţia Prezenţei, în momentul în care
vedeţi disfuncţia, ea începe să se dizolve. Unor oameni li se întâmplă să
izbucnească în râs când văd acest lucru. Odată cu viziunea respectivă vine şi
puterea de a alege - alegerea de a spune DA momentului de Acum, de a-l
transforma în prietenul vostru.
ECKHART TOLLE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu