Conceptul de posesie
Egoul se identifică cu a
avea, dar satisfacţia pe care i-o procură ceea ce are este relativ superficială
şi de scurtă durată. Adânc în el rămâne ascuns un sentiment de nemulţumire, de
incomplet, de „insuficient”, „încă nu am suficient”, prin care egoul vrea să
spună: „încă nu sunt suficient”.
După cum am văzut, a avea
— conceptul de posesie — este o ficţiune creată de ego pentru a-şi conferi
soliditate şi permanenţă şi pentru a se simţi distinct, special, însă deoarece
nu vă puteţi regăsi prin posesiuni, dintr-un strat mai profund apare un alt
resort ce ţine de structura egoului, unul mai puternic: nevoia de mai mult, pe
care am putea-o denumi şi „dorinţa”. Niciun ego n-ar avea viaţă lungă în lipsa
dorinţei de mai mult. De aceea, dorinţa de mai mult este cea care îl menţine în
viaţă, într-o mult mai mare măsură decât îl ţine ceea ce are. Mai mult decât
vrea să aibă, egoul vrea să îşi dorească. Şi astfel, satisfacţia de suprafaţă
oferită de posesiuni este întotdeauna înlocuită cu dorinţa de mai mult. Aceasta
este nevoia psihologică de mai mult, ceea ce înseamnă nevoia de mai multe
lucruri cu care să vă identificaţi.
Este o nevoie asemănătoare
unui viciu, nu una autentică.
În unele cazuri, nevoia
psihologică de mai mult sau sentimentul de insaţietate care îi este atât de caracteristic
egoului este transferată la nivel fizic, devenind astfel o foame insaţiabilă.
Cei care suferă de bulimie îşi provoacă adesea voma pentru a putea să mănânce
în continuare. Mintea lor este cea înfometată, nu corpul. Această dereglare a
modului de alimentaţie s-ar remedia dacă cei suferinzi s-ar putea conecta la
corpul lor, în loc să se identifice cu mintea, simţind astfel adevăratele nevoi
ale corpului şi nu pseudonevoile minţii egoiste.
Uneori egoul ştie ce vrea
şi-şi urmăreşte scopul cu îndârjire si fără mila — Ginghis Han, Stalin, Hitler,
ca să exemplificăm cu doar câteva nume sonore, însă energia din spatele
dorinţei lor dă naştere unei energii opozante de aceeaşi intensitate, ceea ce
conduce la prăbuşirea lor. Între timp reuşesc să aducă nefericire lor înşişi şi
multor altora, iar cei care se regăsesc între exemplele sonore reuşesc să
creeze iadul pe pământ. Majoritatea egourilor au dorinţe contradictorii. [...] Disconfort,
neastâmpăr, plictiseală, nelinişte, insatisfacţie, toate acestea sunt
rezultatul dorinţei neîmplinite. Dorinţa este structurală, de aceea conţinutul
nu poate oferi împlinire pe termen lung, indiferent în ce cantitate ar fi el
deţinut, atâta vreme cât respectiva structură mentală rămâne neschimbată.
Dorinţa intensă lipsită de obiect apare adesea în cazul egourilor încă în
formare ale adolescenţilor, unii dintre aceştia aflându-se în permanentă stare
de negativitate şi insatisfacţie.
Nevoia fizică de hrană,
apă, adăpost, haine şi bunuri elementare ar putea fi împlinită cu uşurinţă în
cazul tuturor oamenilor de pe planetă, dacă n-ar exista dezechilibrul
resurselor creat de nevoia nesăbuită şi rapace de mai mult, lăcomia egoului.
Aceasta îşi găseşte expresia colectivă în structurile economice ale acestei
lumi, ca de pildă uriaşele corporaţii, entităţi egocentrice aflate în
competiţie pentru a avea mai mult. Ţelul lor unic şi orb este profitul, pe
care-l urmăresc absolut iară milă.
Natura, animalele,
oamenii, nici chiar propriii lor angajaţi nu mai sunt altceva decât cifre în
cadrul bilanţului, obiecte fără viaţă destinate a fi utilizate, apoi aruncate.
Formele mentale ale
cuvintelor „mie”, „mine”, „mai mult decât”, „vreau”, „am nevoie”, „trebuie să
am” şi „nu îndeajuns” ţin nu de conţinut, ci de structura egoului. Conţinutul
este interşanjabil. Câtă vreme nu veţi recunoaşte acele forme mentale în
interiorul vostru, câtă vreme ele rămân la nivel inconştient, veţi continua să
credeţi în ceea ce vă spun ele; veţi fi condamnaţi sa acţionaţi pornind de la
acele gânduri inconştiente, condamnaţi să căutaţi şi să nu găsiţi — deoarece
când operează respectivele forme mentale nu veţi putea fi satisfăcuţi de nicio
posesiune, de niciun loc, de nicio persoană sau împrejurare. Niciun conţinut nu
vă va satisface, atâta vreme cât structura egoistă rămâne neschimbată. Nu veţi
fi fericiţi indiferent ce aveţi sau obţineţi. Veţi fi mereu în căutare de
altceva ce promite o mai mare satisfacţie, promite să desăvârşească sentimentul
incomplet de sine şi să umple acel gol pe care-l simţiţi în interior.
ECKHART TOLLE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu