Iubeste-te pe tine insuti
Nu exista decat un singur tu. Esti o
expresie pretioasa si irepetabila a mintii lui Dumnezeu. Este uluitor de simplu
sa spui ca nu va mai exista niciodata un altul ca tine – dar nu va exista. Nu
exista nimeni altcineva care sa vada lumea exact asa cum o vezi tu, ale carui
sentimente sa‑i atinga corzile inimii, exact la fel cum le ating ale tale. Nu
exista nimeni altcineva – indiferent cat de mult ar semana cu tine – ale carui
zile si ani sa decurga la fel cu ale tale, nimeni care sa viseze la fel ca
tine, care sa simta, profund, fiecare dintre sperantele tale, pe masura ce
zboara ca niste fluturi in inima ta sau sunt strivite de mana unui strain.
Chiar daca noi toti traim mii de vieti –
si multi cred asta – cel care esti in fiecare dintre aceste vieti nu este acest tu,
nascut astfel, cu acesti ochi si aceste maini si cu suferinta pe care trebuie
sa o depasesti, cu acesti parinti, acesti frati si surori, aceste talente,
aceste daruri de daruit, cu acest numar exact de zile si ore si minute, intre
scrierea numelui tau in certificatul de nastere si gravarea lui pe piatra ta de
mormant.
Tu
esti singurul care are oportunitatea exceptionala de a te cunoaste cu adevarat
si de a descoperi calea ta unica si minunata. Ceilalti iti pot tine o oglinda
in fata si‑ti pot arata parti din tine, care poate au fost ascunse mult timp,
dar nu‑ti pot arata niciodata imaginea ta completa – acel intreg care iti
apartine, pe care il poti folosi, exprima si elibera, atunci cand zilele din
aceasta viata ti s‑au scurs.
Atunci cand nu am invatat cum sa ne
iubim pe noi insine, asa cum trebuie, ramanem permanent intepeniti pe aceasta
prima treapta a scarii. Nu stim cum si cat de bine sa‑i tratam pe ceilalti si
avem probleme cu ceea ce numim limite. Ne impiedicam in mlastina respectului
redus fata de sine si in desisul lipsei de consideratie fata de sine, care ne
submineaza eforturile de „a‑i iubi pe ceilalti, ca pe noi insine”. [...]
Pentru a merge pe aceasta cale, trebuie,
mai intai, sa intelegem ca iubirea de sine nu inseamna
narcisism. Nu inseamna nici egoism, nici lacomie, nici ca avem intotdeauna
dreptate, sau ca ne intereseaza doar propria persoana, incapatanare sau trufie
– adica tot ce i-a dat iubirii de sine, un renume prost. Este, mai
degraba, o primavara – anotimpul renasterii – in care fiecare dintre noi poate
deveni sinele lui cel mai autentic.
Dragostea de sine este, de
asemenea, misterioasa. Asta, deoarece atunci cand vom invata cu adevarat sa ne
iubim pe noi insine, nu va mai trebui sa lucram asupra acestui lucru, in
fiecare minut. Reamintindu‑ne constant cat de importanti suntem, cat de
important este sa ne iubim pe noi insine, ajungem, in final, intr‑un punct in
care compasiunea de sine apare mai usor, aproape automat. Din fantana
acceptarii tacute, din practica unei griji blande si neconditionate fata de noi
insine, ajungem sa‑i iubim pe ceilalti cu o deosebita generozitate si cu inimi
deschise si darnice.
Si acest lucru se intampla, deoarece iubirea
de sine este – inainte de toate – o chestiune spirituala. Fiindca doar atunci
cand ne vom vedea si ne vom percepe efectiv ca pe unul dintre firele ce
alcatuiesc vasta tesatura umana, imbratisati profund si neconditionat, de un
univers care are grija de noi cu pasiune – un univers ordonat si frumos – doar
atunci ne vom putea iubi cu adevarat pe
noi insine. Acest sentiment profund, ca suntem o parte pretioasa din
univers, reprezinta, de fapt, sursa fundamentala pentru a‑i putea iubi pe
ceilalti.
Aceasta carte este o calatorie
spre tine, o
descoperire a modului in care te‑ai pierdut pe tine – si astfel, ti‑ai pierdut
capacitatea de a te iubi pe tine insuti. Este, de asemenea, o harta catre
frumusetea, gratia si forta care esti tu. Este le beau chemin, drumul
minunat pe care trebuie sa calatoresti pentru a le revendica.
Sa te iubesti pe tine
insuti – sa te accepti cu adevarat si sa te pretuiesti – este, in cele din
urma, o sarcina pe viata. Desi procesul poate parea complex, in inima
ta nu este chiar asa de complicat. El inseamna parcurgerea a patru pasi simpli,
in calatoria catre iubirea de sine: vorbeste deschis, actioneaza, elibereaza‑te
si porneste. [...]
Schimbarea
are nevoie de curaj. Sa actionezi cu mult curaj – ceea ce inseamna sa te
comporti in moduri care nu‑ti sunt familiare, sau chiar te sperie – este ceea
ce creeaza schimbarea reala. Odata ce ai pasit – cu
gandul, cuvantul, cu fapta, sau in practica – peste limitele tale interioare,
vei incepe sa functionezi in moduri noi si diferite. Acest comportament
schimbat iti va afecta profund modul in care te apreciezi pe tine. In loc de
descurajare sau auto‑critica, vei incepe sa simti iubire de sine. [...]
Fie ca drumul sa‑ti fie placut! Si,
atunci cand vei ajunge la capat, fie ca inima ta sa fie plina de Tine!
Daphne Rose Kingma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu