Cere si ti se va da!

 

  Starea de iluminare

In Univers exista forte Divine care ne pot ajuta sau ne pot impinge catre Iluminare. Sa invatam asadar sa cerem de la Dumnezeu: Cere si ti se va da! Iluminarea este esenta tuturor starilor noastre. Ea este de fapt doar actiunea de a curata toate murdariile pe care tot noi le-am pus acolo. Deoarece avem o minte pe care o folosim si care este chiar obstacolul in a vedea Adevarul, este necesar si suficient o mutare pentru a face mintea sah - mat. Daca avem instincte puternice necontrolate este greu sa ajungem la stari de Iluminare sa punem ego-ul in afara jocului, sa fim atenti la cine este in mijloc, in mijlocul vietii noastre! Sa-l punem pe Dumnezeu pe primul loc.
 

Starea de Iluminare este ca o miscare brusca ce apare neasteptat si profund uimitoare. Cand esti Iluminat tot ceea ce exista si ce percepi este mereu uimitor, nou si de aceea sunt relatari despre privirea iluminatilor, cu acei ochi care sunt mereu uimiti (ca si la copii). Daca structura noastra nu e pregatita Starea de Iluminare pleaca. Aceasta Stare de Iluminare are sursa in spatele a tot ceea ce este manifestat, de aceea pentru a o atinge sunt necesare actiuni pe verticala si nu pe orizontala. Noi de fapt stergem geamul de la casa noastra si Lumina intra, pur si simplu. Mai apoi constientizam ca suntem Soarele si de aceea putem parasi casa cu adevarat. Situatia se prezinta asa: noi suntem raza de soare care intra in camera prin geam si tot noi suntem cei care luam o cutie (carapacea - corpul fizic) si spunem ca noi suntem acolo in cutie! Raza de soare in cutie! Nu conteaza cu ce stergi geamul (ce cale spirituala urmezi), important este sa-l stergi. Unii chiar sparg geamul pentru a intra Lumina (sistemul tantra). Macar deschide geamul!
Starea de Iluminare apare mereu insotita de o stare de catharsis, o purificare, o rupere a ceea ce era limitat. Chiar si intr-o stare de meditatie foarte profunda daca este incununata de Starea de Iluminare cu siguranta vom trai si Starea de Uimire.
 

Pe masura ce evoluam prin practica meditatiei avem acces la trairi si stari tot mai elevate de constiinta pana la Starea de Iluminare (rata de refresh creste tot mai mult si astfel noi ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, de Creator). Astfel apare situatia in care ne intrebam: Cine creeaza? Eu? Dumnezeu? Dumnezeu prin mine? Cand suntem treji ne dam seama cu adevarat de asta; cand nu suntem, ni se pare ca suntem treji. Momentele in care suntem treji sunt putine, mici in timp insa foarte intense ca traire. Confuzia din zilele noastre cu privire la diferite stari de constiinta ale fiintei umane, exilata datorita inculturii si materialismului, in aceste stari ego-ul este dizolvat si de aceea pot apare stari sau capacitati paranormale. Insa Iluminarea nu inseamna puteri paranormale de exemplu sunt clarvazatori care nu pot vedea chiar despre viata lor, despre karma lor etc.; ei sunt orbiti de ceea ce vad! Misterioase sunt caile Domnului.
Alte caracteristici ale starii de Iluminare, starea de disolutie extatica a ego-ului, detasarea de corpul fizic, starea de libertate foarte speciala - o libertate intrinseca, neconditionata de ceea ce va urma, o libertate care este dincolo de ceva anume. Este ca o nebunie insa este o nebunie divina (legata doar de Dumnezeu) perceptia nondualista interior-exterior, unitatea cu tot ceea ce exista savoarea extatica a Iluminarii (Amrita, Ambrozia Divina, Soma) constientizarea Realitatii Ultime care exista in spatele a toata creatia, starea de mister prin care simtim ca totul este real si viu (putem vedea care este iluzia acestei lumi si cum exista ea insa nu o putem explica de ce este asa), atemporalitatea, perceptia trecut-prezent-viitor nu mai exista. Doar acum. (Stim ce esteTimpul, insa ce este Eternitatea? Ce inseamna 1.000.000 de ani pentru Eternitate??) stare de Omniprezenta care imbratiseaza mereu totul si este perceputa ca fiind Sacra si Divina! Este o prezenta tacuta, deodata totul a devenit Viu, simtim prezenta a ceva - Dumnezeu!   

                                                                            

                                                                             OSHO