Condamnaţi să căutaţi şi să nu găsiţi

 

Conceptul de posesie

Egoul se identifică cu a avea, dar satisfacţia pe care i-o procură ceea ce are este relativ superficială şi de scurtă durată. Adânc în el rămâne ascuns un sentiment de nemulţumire, de incomplet, de „insuficient”, „încă nu am suficient”, prin care egoul vrea să spună: „încă nu sunt suficient”.

După cum am văzut, a avea — conceptul de posesie — este o ficţiune creată de ego pentru a-şi conferi soliditate şi permanenţă şi pentru a se simţi distinct, special, însă deoarece nu vă puteţi regăsi prin posesiuni, dintr-un strat mai profund apare un alt resort ce ţine de structura egoului, unul mai puternic: nevoia de mai mult, pe care am putea-o denumi şi „dorinţa”. Niciun ego n-ar avea viaţă lungă în lipsa dorinţei de mai mult. De aceea, dorinţa de mai mult este cea care îl menţine în viaţă, într-o mult mai mare măsură decât îl ţine ceea ce are. Mai mult decât vrea să aibă, egoul vrea să îşi dorească. Şi astfel, satisfacţia de suprafaţă oferită de posesiuni este întotdeauna înlocuită cu dorinţa de mai mult. Aceasta este nevoia psihologică de mai mult, ceea ce înseamnă nevoia de mai multe lucruri cu care să vă identificaţi.

Este o nevoie asemănătoare unui viciu, nu una autentică.

În unele cazuri, nevoia psihologică de mai mult sau sentimentul de insaţietate care îi este atât de caracteristic egoului este transferată la nivel fizic, devenind astfel o foame insaţiabilă. Cei care suferă de bulimie îşi provoacă adesea voma pentru a putea să mănânce în continuare. Mintea lor este cea înfometată, nu corpul. Această dereglare a modului de alimentaţie s-ar remedia dacă cei suferinzi s-ar putea conecta la corpul lor, în loc să se identifice cu mintea, simţind astfel adevăratele nevoi ale corpului şi nu pseudonevoile minţii egoiste.

Uneori egoul ştie ce vrea şi-şi urmăreşte scopul cu îndârjire si fără mila — Ginghis Han, Stalin, Hitler, ca să exemplificăm cu doar câteva nume sonore, însă energia din spatele dorinţei lor dă naştere unei energii opozante de aceeaşi intensitate, ceea ce conduce la prăbuşirea lor. Între timp reuşesc să aducă nefericire lor înşişi şi multor altora, iar cei care se regăsesc între exemplele sonore reuşesc să creeze iadul pe pământ. Majoritatea egourilor au dorinţe contradictorii. [...] Disconfort, neastâmpăr, plictiseală, nelinişte, insatisfacţie, toate acestea sunt rezultatul dorinţei neîmplinite. Dorinţa este structurală, de aceea conţinutul nu poate oferi împlinire pe termen lung, indiferent în ce cantitate ar fi el deţinut, atâta vreme cât respectiva structură mentală rămâne neschimbată. Dorinţa intensă lipsită de obiect apare adesea în cazul egourilor încă în formare ale adolescenţilor, unii dintre aceştia aflându-se în permanentă stare de negativitate şi insatisfacţie.

Nevoia fizică de hrană, apă, adăpost, haine şi bunuri elementare ar putea fi împlinită cu uşurinţă în cazul tuturor oamenilor de pe planetă, dacă n-ar exista dezechilibrul resurselor creat de nevoia nesăbuită şi rapace de mai mult, lăcomia egoului. Aceasta îşi găseşte expresia colectivă în structurile economice ale acestei lumi, ca de pildă uriaşele corporaţii, entităţi egocentrice aflate în competiţie pentru a avea mai mult. Ţelul lor unic şi orb este profitul, pe care-l urmăresc absolut iară milă.

Natura, animalele, oamenii, nici chiar propriii lor angajaţi nu mai sunt altceva decât cifre în cadrul bilanţului, obiecte fără viaţă destinate a fi utilizate, apoi aruncate.

Formele mentale ale cuvintelor „mie”, „mine”, „mai mult decât”, „vreau”, „am nevoie”, „trebuie să am” şi „nu îndeajuns” ţin nu de conţinut, ci de structura egoului. Conţinutul este interşanjabil. Câtă vreme nu veţi recunoaşte acele forme mentale în interiorul vostru, câtă vreme ele rămân la nivel inconştient, veţi continua să credeţi în ceea ce vă spun ele; veţi fi condamnaţi sa acţionaţi pornind de la acele gânduri inconştiente, condamnaţi să căutaţi şi să nu găsiţi — deoarece când operează respectivele forme mentale nu veţi putea fi satisfăcuţi de nicio posesiune, de niciun loc, de nicio persoană sau împrejurare. Niciun conţinut nu vă va satisface, atâta vreme cât structura egoistă rămâne neschimbată. Nu veţi fi fericiţi indiferent ce aveţi sau obţineţi. Veţi fi mereu în căutare de altceva ce promite o mai mare satisfacţie, promite să desăvârşească sentimentul incomplet de sine şi să umple acel gol pe care-l simţiţi în interior.

                                                             ECKHART TOLLE