Toate asteptarile sunt condamnari

        

                                   ACCEPTAREA

De cele mai multe ori avem tendinta, constient sau mai putin constient, sa nu acceptam modul de a fi si de a trai al celor cu care relationam. Avem tendinta de a ”repara” ceva ce noua ni se pare gresit, nefunctional, nepotrivit, nelalocul sau.

Odata cu aceasta tendinta vine si reactia pe care o avem in astfel de situatii.

Dar rolul nostru nu este de a genera schimbarea in acest mod.

Putem genera schimbare in multe alte moduri, de exemplu prin acceptare, prin refuzul constient de a ne lupta cu laturile negative ale celor din jur sau cu Ego-urile lor. Interactionand cu aceste aspecte, deja suntem pe un camp de batalie.

Daca incerci sa faci un om sa fie ca Iisus, esti distructiv.

Iisus nu se poate repeta.

Si nici nu este nevoie!

Unul singur este de ajuns, mai multi ar fi plictisitori.

Nu incerca sa transformi pe cineva in Buddha.

Lasa-l sa devina el insusi, cu natura lui proprie de buddha.

Si nici tu, si nici el nu stiti ce are inauntrul sau.

Numai viitorul va arata aceasta.

Nu doar tu vei fi surprins; chiar acea persoana va fi surprinsa cand floarea se va deschide.

Toti ducem cu noi o floare cu un potential si o putere infinite, cu posibilitati infinite.

Ajuta, da energie, iubeste.

Accepta-l pe celalalt si da-i sentimentul ca este binevenit.

Nu-i da sentimentul de vinovatie, nu-i da ideea ca este condamnat.

Toti cei care incearca sa-l shimbe ii dau sentimentul de vinovatie iar vinovatia este otrava.

Cand cineva spune “Fii ca Iisus!”, te-a negat ca persoana.

De cate ori iti spune sa fii ca altcineva, tu nu esti acceptat. Nu esti binevenit, esti ca un intrus. Daca nu devii altcineva, nu esti iubit.

Ce fel de dragoste e aceasta, care te distruge si te vrea doar cand devii fals, prefacut?

Tu poti, in mod autentic, doar sa fii tu insuti. Tot ce este in plus este falsitate, restul vor fi doar niste masti, personalitati, dar nu esenta ta.

Poti sa te decorezi cu personalitatea lui Buddha, dar niciodata asta nu-ti va atinge inima. Nu va fi vreodata raportata la tine, nu va avea vreo legatura cu tine. Va fi doar ceva din exterior. O fata, dar niciodata fata ta.

Deci oricine incearca sa te faca sa fii altcineva si iti va spune: “Te voi iubi daca devii precum Buddha, precum Hristos”, nu te iubeste.

Se poate sa-l iubeasca pe Hristos, dar pe tine te uraste. Si dragostea sa pentru Hristos se poate sa nu fie nici ea atat de adanca, pentru ca daca l-ar iubi cu adevarat pe Iisus, ar fi inteles unicitatea absoluta a fiecarui individ.

Dragostea este o intelegere profunda. Daca ai iubit pe cineva, ai declansat in tine un tip diferit de viziune. Acum poti vedea clar.

Daca il iubesti pe Iisus, pe oricine vei cunoaste, il vei vedea exact asa cum este, vei vedea persoana sa concreta si potentialul pe care il are aici si acum. Si vei iubi acea persoana, o vei ajuta sa devina absolut orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic altceva.

Toate asteptarile sunt condamnari, toate asteptarile sunt negari si respingeri. Tu doar vei darui dragostea ta – pentru nici o rasplata, pentru nici un rezultat. Pur si simplu vei oferi ajutor, fara sa ai viitorul in minte.

Cand se revarsa fara sa aiba vreun viitor, dragostea este o energie imensa.

Cand exista fara nici o motivatie, dragostea ajuta, si nimic nu ajuta asemenea ei.

In momentul in care simti ca cineva te accepta asa cum esti, te simti echilibrat. Nu esti respins in aceasta existenta. Cel putin o fiinta umana te accepta neconditionat.

Acest lucru iti ofera incredere, echilibru; iti da sentimentul ca esti acasa. Daca esti departe de tine insuti, esti departe de esenta, de casa.

Distanta dintre tine si tine este distanta dintre tine si casa ta, si nu exista nici o alta distanta.

Deci oricine iti spune: “Schimba-te, fii altcineva”, te impinge tot mai departe de casa ta. Vei deveni fals, vei purta masti. Vei avea personalitati, caracter si o mie de alte lucruri, dar nu vei avea suflet; nu vei avea esentialul. Nu vei fi constient, vei fi o deceptie: un pseudo-fenomen, non-autentic.

Deci cand spun sa ajuti, spun doar sa creezi un climat in jurul oamenilor. Oriunde mergi, poarta cu tine climatul iubirii si al compasiunii, si ajuta-l pe celalalt sa fie el insusi.

Acesta este cel mai dificil lucru din lume – sa-l ajuti pe celalalt sa fie el insusi – pentru ca este impotriva ego-ului tau. Ego-ul tau doreste sa creeze, din oameni, imitatori.

Ti-ar placea ca toti sa te imite; ai vrea sa devii exemplul perfect si toata lumea sa te urmeze. Ai deveni punctul central, toti ceilalti fiind falsi.

Nu, ego-ului nu-i place ideea, el vrea sa-i schimbe pe ceilalti in concordanta cu tine.

Dar cine esti tu ca sa-i schimbi pe altii? Nu-ti asuma responsabilitatea asta. Este periculos; asa se nasc cei asemeni lui Adolf Hitler. Isi iau responsabilitatea de a schimba lumea in concordanta cu ei. [...]

Exista numai un singur mod de a iubi oamenii, si acesta este de a-i iubi asa cum sunt.

Aici este frumusetea: ca atunci cand ii iubesti asa cum sunt, ei se schimba. Nu asemeni tie – ei se schimba in conformitate cu propria lor realitate.

Cand ii iubesti se transforma. Nu se convertesc – se transforma. Se innoiesc, ating noi dimensiuni ale fiintei lor. Dar asta se intampla in interiorul lor, se intampla conform firii lor.

Ajuta oamenii sa fie naturali, ajuta-i sa fie liberi, sa fie ei insisi, niciodata nu incerca sa fortezi pe cineva, sa-l tragi, sa-l impingi si sa-l manipulezi. Acestea sunt metodele ego-ului si tot ce inseamna politica.

                                                                                OSHO