Momentul prezent este câmpul pe care se desfăşoară jocul vieţii
Egoul dă naştere separării, iar separarea dă
naştere suferinţei. Aşadar, egoul este în mod clar patologic. In afară de
formele evidente de negativitate precum furia, ura etc. există şi forme mai
subtile care sunt atât de des întâlnite încât de obicei nu sunt considerate
negative, ca de exemplu nerăbdarea, iritarea, nervozitatea şi faptul de a fi
„sătul până-n gât”. Ele constituie nefericirea din fundal, acea stare
interioară predominantă în cazul multor oameni. Trebuie să fiţi extrem de
vigilenţi şi absolut prezenţi pentru a le putea detecta. Iar ori de câte ori le
detectaţi apare un moment de trezire, de încetare a identificării cu mintea. In
continuare vom aminti una dintre cele mai obişnuite stări negative, trecută
uşor cu vederea tocmai pentru că este atât de obişnuită, atât de normală. S-ar
putea să vă fie familiară. Aveţi deseori un sentiment de nemulţumire ce ar
putea fi descris cel mai bine ca un fel de resentiment de fond? El poate fi
determinat sau nu de ceva concret. Mulţi oameni petrec o mare parte din viaţă
în starea aceasta. Sunt atât de identificaţi cu ea încât nu pot face pasul în
spate ca să o privească de la distanţă, în substratul acestui sentiment se află
anumite credinţe păstrate inconştient, adică nişte gânduri. Aveţi aceste
gânduri în acelaşi fel în care aveţi visele atunci când dormiţi. Mai exact, nu
ştiţi că aveţi respectivele gânduri, tot aşa cum cel care visează nu ştie că visează.
Iată câteva dintre cele mai obişnuite gânduri inconştiente care hrănesc
sentimentul de nemulţumire sau resentimentul de fond. Am înlăturat conţinutul
acelor gânduri, astfel încât să rămână doar structura, în felul acesta, ele pot
fi văzute mai limpede. Oricând există nefericire pe fundalul vieţii voastre
(sau chiar în prim-plan), puteţi vedea care din aceste gânduri sunt valabile şi
puteţi umple conţinutul lor în funcţie de situaţia voastră personală:
„În viaţa mea trebuie să se întâmple ceva înainte
să pot avea pace (fericire, împlinire etc.).
Şi sunt nemulţumit/ă pentru că nu s-a întâmplat
încă. Poate că nemulţumirea mea va duce până la urmă la întâmplarea dorită. “
„În trecut s-a întâmplat ceva ce n-ar fi trebuit
să se întâmple şi sunt nemulţumit/ă de asta.
Dacă nu s-ar fi întâmplat lucrul respectiv, acum
aş avea pace. “
„ În prezent se întâmplă ceva ce n-ar trebui să
se întâmple şi care mă împiedică să am pace. “
Adesea credinţele inconştiente sunt îndreptate
către cineva, iar „să se întâmple” devine „să facă”:
„Ar trebui să faci cutare sau cutare lucru
pentru ca eu să pot avea pace. Şi sunt nemulţumit/ă pentru că nu l-ai făcut
încă. Poate nemulţumirea mea te va determina să-l faci. “
„Ceva ce ai (sau am) făcut, spus sau omis să
fac(i) în trecut mă împiedică acum să am pace. “
„ Ceea ce faci sau nu faci acum mă împiedică pe
mine să am pace.”
Toate cele de mai sus sunt supoziţii, gânduri
neverificate confundate cu realitatea. Sunt poveşti pe care le inventează egoul
pentru a vă convinge că nu puteţi avea pace acum sau că nu puteţi fi în
întregime voi înşivă acum. A fi în pace sau a fi ceea ce sunteţi, adică a fi
voi înşivă, înseamnă unul şi acelaşi lucru. Egoul spune: poate că la un moment
dat, în viitor, aş putea avea pace — dacă se va întâmpla asta sau cealaltă,
dacă obţin asta sau dacă devin cealaltă. Sau spune: nu pot avea pace din cauza
a ceva ce s-a întâmplat în trecut. Ascultaţi poveştile oamenilor şi veţi vedea
că toate ar putea fi intitulate „De ce nu pot avea pace în momentul acesta”.
Egoul nu ştie că singura voastră oportunitate de a avea pace este acum. Sau
poate că ştie şi se teme că aţi putea afla şi voi. Pacea, la urma urmei,
reprezintă sfârşitul egoului.
Cum puteţi avea pace acum? Făcând pace cu
momentul prezent. Momentul prezent este câmpul pe care se desfăşoară jocul
vieţii. El nu poate avea loc niciunde altundeva. După ce aţi făcut pace cu
momentul prezent, vedeţi ce se întâmplă, ce puteţi face sau alege să faceţi sau
mai degrabă ce face viaţa prin intermediul vostru. Secretul artei de a trăi,
secretul succesului şi fericirii se poate transmite prin intermediul a trei
cuvinte: Una Cu Viaţa. A fi una cu viaţa înseamnă a fi una cu Acum.
Veţi realiza atunci că nu voi trăiţi viaţa, ci
viaţa vă trăieşte pe voi. Viaţa este dansatorul, iar voi sunteţi dansul.
Egoul adoră să fie nemulţumit de realitate. Ce
este realitatea? Ceea ce este. Buddha a denumit-o tatata — viaţa aşa cum este
ea, ceea ce nu înseamnă altceva decât momentul acesta aşa cum este el. Opoziţia
faţă de această acceptare necondiţionată a ceea ce este reprezintă una dintre
trăsăturile principale ale egoului. Ea dă naştere negativităţii pe seama căreia
prosperă egoul, nefericirii pe care o iubeşte. Aduceţi astfel suferinţă în
vieţile voastre şi ale altora fără ca măcar să ştiţi că o faceţi, fără să ştiţi
că daţi naştere iadului pe pământ. A produce suferinţă fără să fiţi conştienţi
de asta — iată esenţa vieţii trăite în inconştienţă, iată ce înseamnă să vă
aflaţi total în stăpânirea egoului. Măsura în care egoul este incapabil să fie
conştient de el şi să vadă ce face este incredibilă, uluitoare. Fără să-şi dea
seama, el face exact ceea ce condamnă la alţii. Când i se aduce la cunoştinţă
acest lucru, neagă de obicei furios, recurge la argumente abile şi la
autojustificări pentru a deforma faptele. Oamenii procedează în acest fel,
corporaţiile procedează în acest fel, guvernele — de asemenea. Când orice
altceva dă greş, egoul va apela la urlete şi chiar la violenţa fizică. Trimite
forţele armate. Acum putem înţelege profunda înţelepciune a cuvintelor lui
Isus, rostite pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac.”
Pentru a pune capăt nefericirii care apasă
asupra condiţiei umane de mii de ani va trebui să începeţi cu voi înşivă; mai
precis, să începeţi prin a deveni responsabili pentru starea voastră interioară
în orice moment. Iar aceasta înseamnă acum. Întrebaţi-vă: „Am în mine
negativitate în acest moment?” Apoi deveniţi vigilenţi, atenţi la gândurile şi
la emoţiile voastre. Fiţi atenţi la nefericirea ce îmbracă oricare dintre formele
pe care le-am amintit mai sus, între care insatisfacţia, nervozitatea, sentimentul de a fi „sătul/ă
până-n gât” şi aşa mai departe. Fiţi atenţi la gândurile care apar pentru a
justifica sau explica această nefericire, în realitate ele fiind cele care o provoacă,
în momentul în care conştientizaţi că în interiorul vostru există o stare
negativă nu înseamnă că aţi pierdut ci, din contra, aţi câştigat. Până când nu
apare această conştientizare va exista identificarea cu stările interioare, iar
o astfel de identificare este egoul. Prin conştientizare, apare şi încetarea
identificării cu gândurile, emoţiile şi reacţiile. Aceasta nu trebuie
confundată cu negarea. Gândurile, emoţiile sau reacţiile sunt conştientizate,
iar în momentul conştientizării are loc automat încetarea identificării.
Percepţia sinelui, a ceea ce sunteţi suferă o
transformare: înainte eraţi gândurile, emoţiile şi reacţiile, acum sunteţi
conştiinţa, Prezenţa conştientă care observă aceste stări.
„Într-o zi mă voi elibera de ego.” Cine spune
asta? Egoul. A vă elibera de ego nu este deloc treabă grea, ci dimpotrivă, una
foarte uşoară. Nu este nevoie decât să fiţi conştienţi de gândurile şi emoţiile
voastre — pe măsură ce apar ele. Nu este tocmai vorba de „a face” ceva, ci de
„a privi” atent, în acest sens este adevărată afirmaţia că nu puteţi face nimic
pentru a vă elibera de ego. Când schimbarea respectivă de perspectivă, de la
gândire la conştientizare, în viaţa voastră începe să funcţioneze o inteligenţă
ce depăşeşte cu mult abilitatea egoului. Emoţiile şi chiar gândurile sunt
depersonalizate prin conştientizare, iar natura lor impersonală devine
vizibilă. Nu mai investiţi în ele nimic din sinele vostru. Ele rămân doar
emoţii omeneşti, gânduri omeneşti, întreaga voastră istorie personală, care în
ultimă instanţă nu este altceva decât o poveste, un mănunchi de gânduri şi
emoţii, capătă o importanţă secundară şi nu mai ocupă primplanul conştiinţei
voastre. Nu mai formează baza sentimentului vostru de identitate. Sunteţi
lumina Prezenţei, conştiinţa care precede şi depăşeşte în profunzime orice
gânduri şi emoţii.
Echart Toole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu