Noul OM

                           Vechiul Om si Noul Om

Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente [...] Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte.

Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul. Trebuie să înţelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic. Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi. Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine. Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândeşti la asta. Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă.

Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial [...] Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fii în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi. Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut, fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este.

 Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea. Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri. Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei. Asta este ceea ce a fost făcut până acum [...] Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare. El va fi meditativ.

Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înfricoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou. Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fii speriat. Dragostea va fi aroma noii conştientizări.

 
                                                                    OSHO