CE ESTE REALITATEA?
Conştiinţa-şi-energia
creează natura realităţii. Ei bine, ce anume este realitatea? Realitatea
voastră este compusă din toţi oamenii, locurile, lucrurile, momentele şi
întâmplările din viaţa voastră. Toată viaţa voastră este aşa cum aţi creat-o să
fie. Nu puteţi să învinovăţiţi pe nimeni altcineva că a participat la asta. Noi
nu suntem victime; noi suntem creatori. Asta este starea noastră naturală de a
fi. Nu suntem victime. Acum, pe unii dintre voi, asta o să vă facă să vă
simţiţi prost, pentru că aveţi toate încurcăturile astea sentimentale şi toate
vinovăţiile astea. Nu aveţi nevoie de nimic, din toate astea. De ce le mai
aveţi? Pentru că le ţineţi pe loc şi credeţi că cineva v-a făcut ceva. Cineva
v-a făcut să faceţi asta, sau le-aţi făcut voi ceva, sau i-aţi obligat la ceva.
Ei au cedat, iar acum vă pare rău. Toate acţiunile sunt autodeterminate. Vreau
să reţineţi asta. Este cea mai minunată şi mai dătătoare de putere afirmaţie pe
care o puteţi face. Şi totuşi, e nevoie de o entitate destul de avansată ca să
poată să spună, „Eu am creat dezordinea asta. Nimeni altcineva.“ Şi asta e greu
de spus, nu-i aşa, pentru că e cu mult mai bine să îi învinuim pe alţii, decât
pe noi înşine.
Învinovăţirea este
unul dintre motivele pentru care sunteţi prinşi pe roata reîncarnării. Vă
întoarceţi aici, pentru că trebuie să înţelegeţi asta cum se cuvine. E uşor să
arăţi cu degetul pe altcineva şi să spui, „E vina ta“. Asta e o fiinţă imatură,
un mort în picioare. Şi ce este o fiinţă iluminată? E dureros, dar este cea
care, în cele din urmă, spune, „Eu am creat această viaţă şi îmi asum
responsabilitatea deplină pentru tot ce am făcut şi nu mai dau vina pe
altcineva. Eu am făcut-o.“ Şi de ce este eliberator să spuneţi asta? Pentru că,
în aceeaşi clipă, vă arată cât sunteţi de puternici, în realitate. Voi sunteţi
Observatorii.
Cum vreţi să mânuiţi
în viaţă puterea unui maestru? Calea pentru a mânui puterea unui maestru este
să vă eliberaţi mintea de învinovăţire şi de victimizare – în esenţă, de
trecutul în sine. Eliberarea este dătătoare de putere, pentru că, dacă este
posibil ca voi să fi creat genul ăsta de suferinţă, dacă viaţa aceasta nu a
fost nimic altceva, decât vinovăţie, nesiguranţă, frică şi ruşine, dacă v-aţi
irosit o viaţă cu asta, înseamnă că în cercul ăsta v-aţi susţinut concentrarea
voi, ca Observatori. Şi ce se întâmplă când vă daţi seama de asta? Toate se
dizolvă. Nu ştiţi că arta iertării nu este să cereţi cuiva să vă ierte, ci să
îi daţi drumul. Nicio fiinţă spirituală adevărată nu va lâncezi vreodată într-
o minte a vinovăţiei şi a ruşinii, ci se va ocupa de toate astea de îndată,
deoarece cunoaşterea aprinde beculeţul.
Aşa că, ce se
întâmplă atunci când spuneţi, „Eu am creat asta“? Gândiţi-vă
la asta. Care a fost prima trecere, prima promovare a
Spiritului vostru, atunci când a intrat aici? Ce anume eraţi înclinaţi să
faceţi? Poate că lucrurile pe care le-aţi făcut, trebuia să le faceţi. Poate că
asta a fost prima trecere. Asta e treaba neterminată – şi cei mai mulţi dintre
voi nici măcar n-aţi trecut de această primă trecere, să vă ocupaţi de treaba
aceea şi să mergeţi mai departe.
Ce se întâmplă
atunci când spuneţi dintr-o dată, „Eu mi-am creat viaţa“? Ah, înlăuntrul vostru
se răscoleşte şi se zvârcoleşte ceva, care are un şurub pe care vi-l strânge în
suflet, dar pe care nu-l prea puteţi scoate, pentru că sunteţi mândri de
suferinţa voastră. Oamenii aroganţi sunt cei care suferă cu mândrie, iar
mândria nu vă va lăsa să cedaţi, pentru că ea este o ocazie să vă plângeţi. O
să spuneţi, „Ei bine, ăsta sunt“. Şi eu o să vă spun, „Cu siguranţă că aşa este
– şi n-ai decât. E creaţia ta“. Însă dacă aţi depăşi chestia asta şi aţi
arunca-o cât colo – oare ce vi s-ar putea întâmpla? Foarte multe lucruri,
pentru că nu v-aţi gândit niciodată în felul ăsta.
RAMTHA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu