EU SUNT

                                                              EU SUNT

 

    

Sunt zâmbet de Mare
 Şi mângâi hotare,

Sunt ochi de Pământ

Şi privesc tăcând,

Sunt suflare de vânt

Şi-mprăştii Cuvânt,

Sunt piruetă de foc

Şi ard când mă rog,

Sunt Pădure de Taină

Şi ca veşnică haină

A Măicuţei Pământ,

Verde crud îmi e sfânt.

Sunt rază de Soare

Pe drumul de vale,

Sunt dor de Lumină

Din Marea Grădină,

Sunt arc de culoare,

Curcubeu de floare,

Sunt dansul de fluturi,

Zâmbetul când te bucuri,

Sunt curajul din vultur

Şi de umbre ma scutur.

Sunt floare de colţ

Şi visez să m-agăţ

De purul meu gând

Spre care m-avânt.

Sunt cuget adânc

Si aleg să cuvânt

Aşa cum e Legea,

Aşa cum e Sfânt.

Sunt rouă pe nufăr

Şi nu ştiu să sufăr,

Sunt cetate de dac

Şi aleg să fac pact

Cu lumea din mine,

Prin Taine Divine.

Sunt basm de Iubire

Născut din trăire,

Sunt  Adevarul rostit

Din suflet rodit,

Sunt propria-mi cărare

Ce produce mirare

Prin splendoarea luminii

Şi prin forţa numirii.

Sunt lacrimi prelinse,

Din rănile atinse

De îngeri umani

Prin multime de ani,

Cu rost de-acceptare

Intr-o lume ce moare

Prin rătăcirea-n credinţe

Pe Pământ împânzite.

Sunt Iubit si Iubită

Şi profund împlinită,

Regăsită prin Sine

Intr-o pace ce vine

Din adâncuri...şi priveşte

La dansul ce cu graţie uneşte

Remarcabilul Om-Divin,

Căruia cu respect mă înclin.

Şi din cupe de zori

Miresme de flori

Se revarsă prin vise

Căci ferestre deschise

Veghează înţelepte

Paşi ce urcă în trepte

Prin Intuneric şi Lumina

Până se înalţă o cortină

In Acum, când trăiesc regăsirea

Pe Noul Pământ, în uimirea

Umanului ce-a privit vieţi întregi

In lumea de-afară pironită în legi

Ce în lanţuri l-au pus,

Devenind un supus

Vinovat de trăire,

Vinovat de iubire.

Dar, Eu Sunt Darul Divin

Şi iubirii închin

Această trăire

Ce având nemurire

In tărâmuri sfinţite,

Universuri alină

Cu atingerea fină

A cunoaşterii vieţii

Prin pământenele lecţii.

Sunt în rol de actor,

Uneori...amator,

Ce în viaţă conving

De Măiestria-mi ating

Şi Ingerescul Uman

Cu talent artizan

Preface o lume pierdută

Prin suflete trezite, ţesută

In straie de înaltă Lumină

Ce reflectă respiraţia-i în tihnă.

Sunt susur de ape,

Comori îngropate

Cu zâmbet pe buze

Şi cântec de muze.

Sunt munte etern,

O doină ce chem

Mioare din lume

Ce vor să-şi cunune

Zăpada din ele

Cu Lumina din stele.

Sunt clinchet de argint

Şi pornesc să colind

În sufletul meu

Sclipiri să aprind.

Sunt izvor de Speranţă

Si mă-ncred într-o viaţă

Atinsă de nobila Graţie

Alchimizând fiece respiraţie

Şi-mplinind o dorinţă profundă,

A întregirii, într-o stare în care abundă

O pace cu ecou în întreaga Creaţie

Ce  binecuvântează sacra relaţie,

Şi…îndrăgostită mereu

De Tot Ceea Ce Este Sinele Meu,

In Acum, regăsit-am în Mine,

Profunda Iubire şi Incredere-n Sine.

                                                    CLAUDIA